Am vrut sa scriu despre asta de mai mult timp, cand am prins, intamplator, pe un post german, o emisiune in care erau invitati membrii formatiei elvetiene Opus, care au si cantat super-hitul lor "Life is life". Azi pe postul Viva la emisiunea "Retro Charts" am vazut clipul melodiei- si da, exista si clip :).
Nu stiu daca cineva isi mai aminteste melodia asta, insa eu de cate ori o aud ma bucur foarte tare. Cred ca aveam aproximativ 4 ani cand ai mei parinti m-au luat, pentru prima si ultima oara, la o petrecere a prietenilor lor. De ce a fost ultima pentru mine? Pentru ca bietii oameni au ascultat toata noaptea, fara oprire, "Life is life". Si sunt convinsa ca nici macar nu era tocmai muzica lor favorita. De ce? Pentru ca asa am vrut eu ... :). Sunt foarte mandra de chestia asta, dat fiind ca nu cred ca acum as mai putea sa conving un grup de oameni sa asculte o melodie non-stop.
Discutand mai demult cu colegii de aici, se pare ca muzica disco-pop a facut parte dintre chestiile care reuseau sa se "scurga" si in est. Oricum ma surprinde foarte tare cat de prezente sunt chestiile in voga in anii '80 aici (ca tot am mai povestit despre Dieter Bohlen). Nu stiu daca este valabil pentru toata Germania sau numai pentru Berlin, insa daca as asocia o perioada de timp fiecarui oras, pentru Berlin e clar: anii '80 mi se par reprezentativi, si cu siguranta nu numai din cauza muzicii. Ma refer, desigur, la anii 80 din vest, si nu la anii 80 din Romania.
Nu stiu daca cineva isi mai aminteste melodia asta, insa eu de cate ori o aud ma bucur foarte tare. Cred ca aveam aproximativ 4 ani cand ai mei parinti m-au luat, pentru prima si ultima oara, la o petrecere a prietenilor lor. De ce a fost ultima pentru mine? Pentru ca bietii oameni au ascultat toata noaptea, fara oprire, "Life is life". Si sunt convinsa ca nici macar nu era tocmai muzica lor favorita. De ce? Pentru ca asa am vrut eu ... :). Sunt foarte mandra de chestia asta, dat fiind ca nu cred ca acum as mai putea sa conving un grup de oameni sa asculte o melodie non-stop.
Discutand mai demult cu colegii de aici, se pare ca muzica disco-pop a facut parte dintre chestiile care reuseau sa se "scurga" si in est. Oricum ma surprinde foarte tare cat de prezente sunt chestiile in voga in anii '80 aici (ca tot am mai povestit despre Dieter Bohlen). Nu stiu daca este valabil pentru toata Germania sau numai pentru Berlin, insa daca as asocia o perioada de timp fiecarui oras, pentru Berlin e clar: anii '80 mi se par reprezentativi, si cu siguranta nu numai din cauza muzicii. Ma refer, desigur, la anii 80 din vest, si nu la anii 80 din Romania.
Eu tin minte un banc cu melodia asta...
ReplyDeleteErau Bula si Strul intr-un avion in care transportau nebuni. Doar ca nebunii nu-l lasau pe Strul sa piloteze avionul, asa ca lui Bula ce idee ii vine. Le zice nebunilor sa se joace un joc si sa faca toti la fel ca el. Iar el deschide trapa avionului (era de-ala mai vechi, care nu zbura sus si drept urmare nu era presurizat) si se agata de una dintre roti. Nebunii se agata de picioarele lui, iar aia care nu reusesc se prind de picioarele celorlalti nebuni. Sta Bula ce sta, dar incepe sa oboseasca, asa ca incepe sa cante:
"Life is life!"
La care nebunii, batand din palme:
"Na-naaaaa-nanana"
Stiu, e banc de clasa a 2-a, cred ca atunci l-am si auzit.
Oricum, sunt de acord ca daca ma gandesc la anii '80, gasesc Berlinul reprezentativ... In special punkerii si barurile alea negre... Bine, alea s-au prelins si in alte perioade, dar cred ca pe atunci isi au originea.
Nu in ultimul rand salut revenirea la viata a Calinei, astfel ca iti urez la mai multe scrieri pe blog!
Pastrand nuanta de banc, si parand realmente ingrijorat, voi zice: "Avand in vedere ca avionul nu zbura foarte sus, sper ca nebunii nu au patit nimic" :P
ReplyDeleteCa o intamplare amuzanta referitoare la punkerii aia, poate iti aduci aminte Radu, cand eram cu Alpo si Adriana la Alexanderplatz, si au venit niste punkeri la ei sa le ceara bani sa opreasca muzica tare pe care o ascultau (ceva punk-rock violent), si Alpo foarte relaxat le-a zis ca nu e nevoie sa o opreasca, pentru ca lui ii place :) Pe mine m-a distrat teribil, pe punker l-a lasat total vexat.
:))))
ReplyDeleteda, cum sa uit asa ceva? dar iti mai aduci aminte ca Alpo era cam verde la fata, si ca putea sa le dea punkerilor altceva decat bani, ceva din pungutza :))))
Bai, daca "va mai radeti" de punkerii berlinezi, ma supar, ce? ce aveti cu ei? doar nu va plac mai tare emoistii sau cum e pluralul corect...
ReplyDeleteChiar asa, are sens plural la emo? ca nu vad ce pot face mai multi.
emoistii, looool
ReplyDeletecultura emoista, iarasi looool :)
Pai spune tu care e pluralul corect :):) ca eu m-am gandit si nu am gasit alt raspuns.
ReplyDeleteemolai?
ReplyDeleteOricum, e clar ca imi plac mai tare punkerii. Si vorbesc serios aici. Emolaii sau emoistii sau cum le-o zice merita sa moara. Imi aduc aminte de un incident in Mexic, cand oamenii din nu stiu ce oras i-au luat la bataie pe emolaii care se strangeau in piata centrala a orasului si plangeau in fiecare seara. Bine le-au facut.
Nu numai ca merita, dar asta si vor :):).
ReplyDeleteInteleg sa plangi, dar de ce in piata centrala? si de ce in grup? Ca defapt nici nu plang, ca daca ar plange, ar plange fiecare in baia lui :P:).
Faza cu bataia e buna, macar sa aiba motiv sa planga.
Aici se pare ca au reusit sa stopeze oarecum curentul emo. Adica ok Tokyo Hotel sunt in mare voga dar cam atat.
Cunostintele voastre de lingvistica lasa de dorit, stimati prieteni! Orice trendit ar trebui sa stie ca se zice emochizi, de la emo kids.
ReplyDeleteVaaaai, ma "zguzati don' doctor", "nu stieam", bine ca m-am luminat acum. Vezi Radu ce varza suntem, sa ne ducem dracului sa ne cumparam si noi niste tricouri cu animalutze din alea odioase si esarfe arabesti ca poate invatam si noi ceva....
ReplyDelete...gen.
ReplyDeletes-a dus 'req limba romana... :)
ReplyDeleteDA! asa e, s-a dus! Ca m-ai invatat cu "acilishea" si numai asa vorbesc, si ma fac dracului de ras la cei care nu ma cunosc daca ma scap vreodata.
ReplyDeleteAcum te-ai dat in vileag, o sa stie toata lumea (ba chiar si cei de dupa anul 2012, si cativa extraterestrii, cand ne vor descoperi blogul acoperit de patina istoriei) ca folosesti "acilishea"!
ReplyDeleteEh, e bine, ca tu crezi ca ne citeste si noua blogul altcineva decat cei care oricum stiu ca Radu m-a invatat sa vorbesc cu "acilishea" si cu verbul "a revergora" :P.
ReplyDeleteacum nu tre' sa ma invinuiti pe mine, pentru ca eu sunt doar un om simplu care a dat mai departe invatatura populara. cine stie, poate asa se naste o noua balada sau doina sau zicatoare... acilishea.
ReplyDeleteDar nu te invinuiesc, si nici nu ma scuz, dar trebe' sa recunosc ca m-ai influentat :P.
ReplyDelete