In primul rand: La Multi Ani! celor care citesc acest post :)
Pentru ca a fost o perioada de vacanta in care am citit destul de mult, si, totodata, motivat de comentariul lui Catalin de aici, m-am gandit sa mai "recomand" cateva carti. Totusi, imboldul decisiv in a scrie acest post a venit odata cu aflarea unei vesti triste: editura Nemira a dat faliment.
Nemira a fost una dintre primele edituri noi aparute in Romania anilor 90. Inca de la inceput a publicat foarte mult SF, in colectia Nautilus, si cred ca asa s-a si impus ca una dintre editurile importante romanesti. Am citit cu mare placere, inca de pe vremea cand eram in gimnaziu, din colectia respectiva: seria Dune (Frank Herbert), seria Fundatia (Isaac Asimov) sau saga lui Ender (Orson Scott Card), ca sa mentionez doar cateva titluri. Si editura a contiunat sa publice romane SF sau Fantasy remarcabile pana de curand: seria A Song of Ice and Fire (George R. R. Martin), seria Umbra lui Ender (Orson Scott Card), si, ca sa nu ma mai lungesc prea mult, o mare parte din cartile premiate cu Nebula, Hugo sau Locus (si mai vechi si mai noi). E drept ca pe masura ce am mai crescut interesul meu in materie de literatura s-a departat de SF, dar am ramas un cititor fidel al cartilor aparute la Nemira, in colectia respectiva. Apoi, nu trebuie uitate nici alte carti aparute la aceasta editura, dar nu in colectia de SF-uri: imi vine in minte acum mai ales Calatorie la capatul noptii (Louis-Ferdinand Celine) (si multe alte carti ale aceluiasi autor). Nu stiu care sunt motivele care au dus la falimentul editurii (spre exemplu, am remarcat, cu nemultumire, in ultima vreme o scadere a nivelului traducerilor), insa, recunosc, e un moment destul de trist. Practic, Nemira, prin cartile editate, a fost o parte importanta din copilaria si adolescenta mea, si disparitia sa imi lasa o senzatie de gol. Cumva e o senzatie similara cu cea pe care am avut-o la desfiintarea Radio Contact (atunci a fost ceva mai intensa parerea de rau, totusi).
Revenind la lucruri placute, iata si ce mi-a placut din ce am mai citit in ultima vreme (da... mai mult carti de vacanta):
Urmeaza cateva carti de Orhan Pamuk (una dintre revelatiile personale ale ultimului an... am mai scris pe alocuri despre cartile lui, si recomand Ma numesc Rosu si Fortareata Alba), Hertha Muller - Animalul Inimii (mi se pare de bun-simt sa ne intereseze pentru ce a luat Premiul Nobel... si mai suntem si vecini :) ) si, pentru ca tot am inceput cu Nemira, traducerea romaneasca a ultimului volum aparut din A Song of Ice and Fire (A Feast for Crows).
Pentru ca a fost o perioada de vacanta in care am citit destul de mult, si, totodata, motivat de comentariul lui Catalin de aici, m-am gandit sa mai "recomand" cateva carti. Totusi, imboldul decisiv in a scrie acest post a venit odata cu aflarea unei vesti triste: editura Nemira a dat faliment.
Nemira a fost una dintre primele edituri noi aparute in Romania anilor 90. Inca de la inceput a publicat foarte mult SF, in colectia Nautilus, si cred ca asa s-a si impus ca una dintre editurile importante romanesti. Am citit cu mare placere, inca de pe vremea cand eram in gimnaziu, din colectia respectiva: seria Dune (Frank Herbert), seria Fundatia (Isaac Asimov) sau saga lui Ender (Orson Scott Card), ca sa mentionez doar cateva titluri. Si editura a contiunat sa publice romane SF sau Fantasy remarcabile pana de curand: seria A Song of Ice and Fire (George R. R. Martin), seria Umbra lui Ender (Orson Scott Card), si, ca sa nu ma mai lungesc prea mult, o mare parte din cartile premiate cu Nebula, Hugo sau Locus (si mai vechi si mai noi). E drept ca pe masura ce am mai crescut interesul meu in materie de literatura s-a departat de SF, dar am ramas un cititor fidel al cartilor aparute la Nemira, in colectia respectiva. Apoi, nu trebuie uitate nici alte carti aparute la aceasta editura, dar nu in colectia de SF-uri: imi vine in minte acum mai ales Calatorie la capatul noptii (Louis-Ferdinand Celine) (si multe alte carti ale aceluiasi autor). Nu stiu care sunt motivele care au dus la falimentul editurii (spre exemplu, am remarcat, cu nemultumire, in ultima vreme o scadere a nivelului traducerilor), insa, recunosc, e un moment destul de trist. Practic, Nemira, prin cartile editate, a fost o parte importanta din copilaria si adolescenta mea, si disparitia sa imi lasa o senzatie de gol. Cumva e o senzatie similara cu cea pe care am avut-o la desfiintarea Radio Contact (atunci a fost ceva mai intensa parerea de rau, totusi).
Revenind la lucruri placute, iata si ce mi-a placut din ce am mai citit in ultima vreme (da... mai mult carti de vacanta):
- Drumul (Cormac McCarthy): O carte despre un om si copilul sau, aflati pe drum intr-o lume post-apocaliptica. In esenta e vorba despre singuratatea celor doi, despre legatura dintre ei, despre supravietuire intr-o lume potrivnica, violenta, distrusa si distrugatoare (daca stai sa te gandesti e o imagine in culori foarte tari a lumii in care traim). O recomand cu caldura, un argument in plus in favoarea ei fiind si acela ca a primit Premiul Pulitzer pentru fictiune in 2007. Se pare ca exista si o ecranizare a cartii, care va fi lansata in Europa anul asta, dar nu sunt sigur ca vreau sa o vad, mai ales pentru ca sunt convins ca puterea si intelesul scenelor din carte au fost mult diminuate. De altfel, McCarthy a scris si romanul No Country for Old Men, a carui ecranizare nu mi-a placut deloc.
- Pillars of Earth (Ken Follett): Un roman istoric amplu despre constructia unei catedrale intr-un oras din Anglia secolelor 11-12, cu o actiune antrenanta, scris bine. Si, mai ales, fara nici un fel de misticism ieftin in el. Desi povestea se intinde pe o perioada destul de lunga, si "distributia" e formata din multe personaje, cartea este usor de urmarit, nu e incarcata, si este, in opinia mea, o lectura foarte placuta.
- Cruciada Masinilor (Brian Herbert si Kevin Anderson): Stiu, are un titlu absolut stupid. E volumul al doilea din seria Legendele Dunei, un fel de preistorie a universului Dune, intre Jihadul Butlerian si Batalia Corrinului. O carte SF de aventuri, fara prea mari pretenti si realizari, dar care produce o satisfactie destul de mare fanilor Dune (si eu ma incadrez in acest caz :) ). Am mai citit si cele trei volume Preludiul Dunei, al acelorasi autori, si am avut o senzatie similara. Din pacate nu se poate ridica, nici macar pe alocuri, la nivelul seriei originale.
- Rabbit, Run si Rabbit Redux (John Updike): Probabil trebuia sa le citesc mai demult. Nu m-au impresionat cu nimic (desi sunt un mare fan al literaturii americane din secolul 20), doar stilul autorului mi s-a parut remarcabil. Deci nu zic nimic despre ele. Daca vreti, cititi aici.
- Maestrul de Go si Vechiul oras imperial (Yasunari Kawabata): Le-am citit mai demult (asta toamna), dar vreau totusi sa le recomand. Autorul a primit premiul Nobel in 1968, "for his narrative mastery, which with great sensibility expresses the essence of the Japanese mind.". Si de fapt asta e ceea ce te impresioneaza: scrie foarte expresiv, uneori poetic, foarte sugestiv, foarte subtil, si, in ciuda unei impresii de suprafata, destul de dinamic. Practic ai impresia ca privesti un film desenat cu mare grija, cu multe detalii, cu culori potrivite, a carui actiune curge lin, dar interesant. Mi se pare ca au fost unele dintre cele mai reconfortante lecturi pe care le-am avut.
Urmeaza cateva carti de Orhan Pamuk (una dintre revelatiile personale ale ultimului an... am mai scris pe alocuri despre cartile lui, si recomand Ma numesc Rosu si Fortareata Alba), Hertha Muller - Animalul Inimii (mi se pare de bun-simt sa ne intereseze pentru ce a luat Premiul Nobel... si mai suntem si vecini :) ) si, pentru ca tot am inceput cu Nemira, traducerea romaneasca a ultimului volum aparut din A Song of Ice and Fire (A Feast for Crows).
Multumesc!
ReplyDeleteLa Multi Ani!
ReplyDeleteDom'le, bravo. Superb postul. L-am citit cu foarte mare placere. Pe langa faptul ca am in plan sa citesc cateva dintre cartile pe care le-ai recomandat (in special Pamuk si Hertha Muller - imi pare rau sa te dezamagesc, dar nu o sa citesc Dan Brown), mi-a placut foarte mult lirica postului, daca imi permiti :) Se vede ca este SCRIS. Mie personal mi-a facut o reala placere sa-l citesc si sunt convins ca ti-a facut si tie cel putin la fel de multa placere sa-l scrii.
V-am pupat!
Multumesc de apreciere :) Pe Dan Brown nu il recomand, evident. Dar recunosc ca e un fel de "guilty pleasure" :). Mi se pare ca scrie destul de antrenant, chiar daca subiectele sunt extrem de facile. M-am uitat chiar si la cele 2 filme facute dupa cartile astuia.
ReplyDeleteProblema cu Dan Brown e ca multi chiar cred teoriile din cartile lui.
O sa folosesc acest comentariu cu rolul de prelungire a postului initial.
ReplyDeleteM-am gandit ce carti am citit in urma cu un an in vacanta de iarna. Si mi-am adus aminte de primul volum al trilogiei Millennium, scrisa de Stieg Larsson, si anume Barbati care urasc femeile (titlul romanesc, traducere din suedeza). Cartea este un "policier" in cel mai bun sens al cuvantului, cu o actiune extrem de captivanta, intriga complexa, personaje profunde, si, mai ales, credibile, din lumea noastra. Am citit-o in doua zile, practic nu am lasat-o din mana. Am asteptat cu mare interes sa citesc si celelalte doua volume (Fata care s-a jucat cu focul si Castelul din nori s-a sfaramat, din nou traduceri romanesti ale titlurilor suedeze). Si din fericire mi-au confirmat astepratile. Am terminat de citit ultimul volum prin octombrie, si am fost pe deplin satisfacut. Cred ca trilogia merita citita, si, spre avantajul celor care se apuca acum de ea, au la dispozitie "dintr-un foc" toate cele 3 volume.
Se pare ca s-a facut un film (tot suedez) si dupa romanul asta, dar nu am reusit sa il vad inca. De data asta, spre deosebire de Drumul lui McCarthy, as vrea sa il vad.