Muse rocks!

Am ascultat Muse prima oara acum vreo cinci-sase ani, cred. Si mi-au placut. Pe masura ce am ascultat mai mult i-am apreciat din ce in ce mai mult. Dupa cum am mai spus pe blog, mi se par una dintre cele mai bune si originale trupe din vremurile astea; mai in gluma mai in serios, sunt trupa mea favorita. Prima oara am fost la un concert Muse in 2007, in Bucuresti, pe stadionul de langa Arcul de Triumf, si impresia a fost una "mixta": nu s-a auzit prea bine, locatia mi s-a parut nepotrivita, organizarea proasta, dar iti puteai da usor seama ca cei trei de pe scena isi fac treaba excelent. Apoi am tot ascultat inregistrarea concertului lor de pe Wembley (tot din 2007, lansata sub forma de album CD+DVD: Haarp), si imi doream destul de mult sa ii mai vad live, insa undeva unde conditiile sa fie mai bune decat la concertul din Bucuresti. Ocazia a aparut odata cu venitul nostru la Berlin: concert Muse, in octombrie pe O2 Arena! In consecinta, am luat biletele si, de atunci, am asteptat (cu mare nerabdare) concertul.

Aseara a venit momentul mult asteptat :) In primul rand trebuie mentionata calitatea exceptionala a arenei, care pe langa spatiul foarte bun pentru concerte ofera si o acustica decenta. Desi am ajuns la timp, am mai stat in afara salii sa bem o bere, sa ne mai uitam la tricourile promotionale ale turneului, si am sarit peste concertul din deschidere. In schimb, pe la 20:30 a inceput concertul propriu-zis. O scena destul de spectaculoasa, dominata de trei "blocuri"-ecrane-miniscene, pe care au aparut cei trei membrii ai trupei (am pus si 2 poze, dar sunt facute cu mobilul, deci calitatea lasa de dorit). Initial am stat destul de aproape de aceasta scena, dar,  dupa vreo jumatate de ora, cand cei din jur au inceput sa se agite mai tare, avand in vedere conditia genunchiului Calinei, ne-am retras un pic. Ca o paranteza, trebuie remarcat ca publicul a lasat de dorit, din punctul nostru de vedere, si de aceasta data: au fumat in sala, desi era interzis, au baut non-stop bere, avand "grija" sa ii stropeasca pe cei din jur cand sareau cu paharul in mana, dar, de data asta, macar au trait concertul: cantau cu trupa, aplaudau, etc. De concertul propriu-zis am fost incantat: au inceput cu Uprising, primul single de pe albumul nou The Resistance, au continuat cu Resitance, si apoi au alternat piesele mai vechi cu cele mai noi. Printre ele: Map of the Problematique, Supermassive Black Hole, Undisclosed Desires, Guiding Light, Starlight, Time is Running Out, Hysteria, United States of Eurasia, Feeling Good, chiar si Exogenesis-part 1, dar si piese ceva mai hard-rock ca Plug in Baby, Unnatural Sellection sau Stockholm Syndrome. Finalul a apartinut piesei care deschidea concertele din turul anterior: Knights of Cydonia, avand ca introducere Man with Harmonica a lui Ennio Morricone, din filmul Once Upon a Time in the West.

In concluzie un concert rock exceptional, care m-a multumit pe deplin, si ma face sa cred ca, daca voi mai avea ocazia, voi merge sa ii vad din nou. Pot afirma fara sa imi fie teama ca gresesc prea mult ca cei trei membrii Muse sunt printre cei mai talentati instrumentisti pe care i-am vazut cantand live: Matt Bellamy face minuni cu chitara lui, iar Christopher Wolstenholme si Dominic Howard il sustin exceptional la chitara-bas si percutie. Nu in ultimul rand cei trei au si un "look" deosebit.

Probabil asta a fost si ultimul concert al anului, dar deja avem planuri pentru la anul (poate vedem din nou U2, poate Robbie Williams, daca are turneu, poate Coldplay, The Killers, mai vedem si cine mai vine prin Berlin, sau, de ce nu, poate vom incerca sa ajungem la unul din marile festivaluri europene).

Noutati

Dupa concertul secret/gratuit oferit Robbie Williams, de care am fost incantati, a urmat anuntul unui concert similar oferit de U2 in fata portii Brandenburg, pe 5 noiembrie. Ocazia: European Music Awards si aniversarea celor 20 de ani de la caderea zidului Berlinului. De aceasta data intrarea nu mai era libera, ci se cerea o inregistrare prealabila on-line. Ieri, cand se putea face aceasta inregistrare, site-ul oferit de organizatori a fost sufocat(!) de cereri, si, in consecinta, nu am putut sa ne inregistram si noi. Deci nu o sa intram la concert... nasol! Planuim totusi sa ne ducem in seara respectiva "la plimbare" pe langa poarta, poate reusim totusi sa vedem-auzim partial concertul. De asemenea, s-ar putea sa fie transmis live de MTV. Tot legat de U2, am vazut si, evident, ne-a placut concertul lor de pe Rose Bowl, difuzat in direct de youtube; totusi, in concertele lor din Europa (... mai ales in Berlin :) ) au avut un set mai pe gustul meu.

Din fericire, asta-seara vom merge la cel mai asteptat eveniment muzical din punctul meu de vedere: concertul Muse, din turul Resistance, pe O2 Arena. Sincer, asteptarile sunt destul de mari, si sunt convins ca vor fi onorate. La urma urmelor, Muse este una dintre cele mai bune trupe de concert. Vom reveni cu amanunte despre cum a fost la concert in zilele urmatoare, dar pana atunci puteti arunca o privire asupra felului in care arata concertele Muse din acest tur aici.

Robbie, das war GEIL!

Joi seara....dupa o tura prin oras sa vedem "Berlin Festival of Lights", venim acasa, ma arunc pe canapea, dau drumul la TV, nimeresc un program de stiri, si.... Robbie Williams ....Konzert in Berlin... dar nu inteleg prea clar cand si unde, ca atare repede googlez. Da... vineri 23 octombrie 2009 Robbie Williams va avea "concert secret" in Prenzlauer Berg la ora 16:00. Bine... concert "secret", dar anuntat la stiri. Imi fac repede calculul la cat sa merg dimineata la serviciu, ca sa pot pleca la 14:30.

A doua zi, dupa ce am reusit sa termin ce aveam de facut la serviciu, am plecat catre Prenzlauer Berg, unde am ajuns in jur de ora 15:10. Erau deja foarte multi oameni la concert, asa ca locul unde am putut sta nu a fost tocmai cel mai bun.

Trebuie sa mentionez ca am simtit diferenta enorma intre a merge la un concert platit, fata de unul gratis. Aici plata unui bilet triaza destul de mult publicul. La un concert gratis acest triaj nu are loc, si atunci ai brusc senzatia de la concertele din Romania, cand se impinge lumea, fumeaza desi spatiul este mic si aglomerat, se vine cu copiii desi sunt prea mici ca sa inteleaga ceva din muzica...

Trecind peste astea si peste faptul ca scena arata ca cele de campanie-pomana electorala, evenimentul a fost absolut senzational. RW a cantat 7 melodii, 4 de pe albumul nou, si 3 din cele vechi. Cele noi au fost "Bodies", "Morning sun", "You know me" si "Starstruck", iar cele mai vechi "Feel", "Angels" si "Come undone". M-am bucurat enorm de "Feel" si "Angels": daca mi-ar fi spus cineva miercuri ca am sa le aud live pana la sfarsitul saptamanii nu credeam nici moarta. Mi-as fi dorit foarte mult sa aud si "No Regrets", "Supreme" sau "The Road to Mandalay", dar sper ca la anul sa aiba "superstarul" turneu. De altfel, noul album "Reality Killed the Video Stars" se va lansa mai intai in Germania, pe 6 noiembrie.

Ca imagine, ce sa spun... Nimic impresionant: deja a inceput sa albeasca (el era foarte mandru de lookul a la George Clooney), iar outfitul pe care l-a afisat era dominat de o haina-pelerina dubioasa bleumarine, vorba lui Florin: "outfit de vidanjor trendit".

Pana la anuntarea turneului RW, joi urmeaza concert Muse, tot in Berlin, si, ca si eveniment omolog in metropola damboviteana, 7 zile consecutive de concerte Stefan Banica Jr., in decembrie, la Sala Palatului... Speram si la un duet cu Marina Voica pentru o preluare, traducere si adaptare a unei piese Tokyo Hotel.

Globalizare 3

Din ciclul romanul este peste tot (sau varianta rapidista "suntem peste tot acasa, portile ni se deschid...") consemnam o inscriptie murala (cred ca si scrisul pe gard tot la aceasta categorie intra) care confirma prezenta conationalilor nostri in Berlin, in Tempelhof, inca din oktombrie(!) 2006.

Si pentru ca arta nu se rezuma doar la "pictura" (murala, in cazul nostru), si pentru ca omul sfinteste locul, deci si romanul-artist-cantaret-frate-cu-codrul sfinteste piesa cantata, va invit sa ascultati adaptarea de  exceptie a unei piese "comune" (via dobro).

Pe scurt

La vreo zece zile de la ultimul post, revin cu niste comentarii:

• De-a lungul ultimei saptamani s-au acordat premiile Nobel. Si, dupa cum sunt convins ca stie toata lumea deja, premiul Nobel pentru literatura a fost decernat Hertei Muller. O scriitoare de limba germana care traieste in Berlin, s-a nascut in Banat, scrie mai ales despre experientele sale din perioada traita sub regimul totalitar comunist din Romania, si despre urmele lasate de aceste experiente. Brusc, "tot poporul" a inceput sa isi asume, cu mandrie, acest premiu! Numai pe facebook am vazut o gramada de lume care anunta acest eveniment, ca sa nu mai spun de statusurile de pe messenger; chiar si "reprezentanti de seama ai intelectualitatii romane" s-au grabit sa puna acest premiu si in contul literaturii noastre. Trecand peste faptul ca acest premiu este unul individual, acordat unui scriitor nu unei tari, sunt foarte curios cati dintre cei care au anuntat acest premiu ca un premiu pentru Romania (de fapt era chiar mai personal, "un premiu pentru noi") au deschis (nu citit!) vreo carte a Hertei Muller? Cati auzisera acest nume inainte de saptamana trecuta? E amuzant ca si nemtii sunt intr-o situatie similara: presedintele lor s-a grabit sa asocieze acest premiu Nobel cu aniversarea caderii zidului Berlinului, si sa il transforme intr-un eveniment populist, iar oamenii de pe aici nu stiu nici ei prea multe despre scriitoare. Pentru corectitudine trebuie mentionat ca exista deja o serie de carti ale Hertei Muller traduse in romana, ea se bucura de o oarecare notorietate printre cunoscatorii literaturii europene contemporane (de altfel a primit o gramada de premii) si printre cei care urmaresc tema persecutiei din perioada comunista, si ca, de asemenea, ea s-a facut remarcata anul trecut printr-un conflict cu Institutul Cultural din Berlin. Mi-a placut articolul scris de Simona Tache despre acest subiect. Ca sa termin intr-un ton de gluma: eu sunt de doua ori mai mandru de succesul scriitoarei, avand in vedere ca s-a nascut in Romania, si traieste in acelasi oras cu mine :).
• Tot despre premii Nobel, de data asta despre premiul Nobel pentru pace. Barack Obama. Pai... bine. Ideea e exact cea din articolul de aici.
• Saptamana trecuta am fost la un team-building al departamentului la care sunt afiliat aici. Am petrecut o zi impreuna cu colegii de la Magdeburg, am luat masa de pranz impreuna, am vizitat o manastire, o catedrala, etc. Iar stau si ma intreb: noi de ce nu facem asa ceva? E clar ca ar strange mult legaturile intre colegi, ar fi un prilej bun sa mai discuti cu cei cu care te intalnesti zi de zi la munca si in alt context.
• In ultima saptamana a cam plouat in Berlin. De fapt a plouat in fiecare zi, destul de mult si destul de tare. Si, totusi, nu am observat sa se formeze blocaje in circulatie - la Bucuresti cum ploua, cum se blocheaza toata circulatia din oras... Poate sunt obisnuiti :). Oricum, si pe autostrada, pe o ploaie infernala, nemtii merg exact ca atunci cand este soare si uscat. Si, din perspectiva pietonala, in ciuda ploilor nu se fac nici balti pe jos...
• Later Edit: Am vazut "In Bruges"... foarte tare! Multumiri celor care mi l-au recomandat, si mai ales lui Radu, care mi-a inlesnit vizionarea filmului.
• Later Edit: In Romania a picat guvernul... ce surpriza! Ma gandesc ce mai urmeaza?

Globalizare 2

De cand m-am intors in Berlin am avut surpriza sa vad din ce in ce mai multe taxi-uri Logan MCV. Asta intr-un oras in care mai toate taxi-urile sunt Mercedes! Cred ca singura data cand as vrea sa merg, in Berlin, cu un taxi Logan ar fi atunci cand as avea de carat ceva mobila de la IKEA :).