60. Berlinale

Titlul nu este deloc intamplator: dupa cum am mai povestit si in posturile anterioare, anul acesta este cea de-a 60-a editie a Berlinalei (sau, in germana, 60. Berlinale). In consecinta, aseara a avut loc in Friedrichstadtpalast o proiectie speciala a filmului musical Nine, pentru a marca aceasta aniversare. Voi povesti ceva mai multe despre acest eveniment, la care am avut si noi bilete, mai incolo; acum prefer sa va dau cateva informatii despre cum a aparut si ce inseamna Berlinale (avand ca principala referinta cartea The Berlinale, The Festival, scrisa de Peter Cowie, cu o introducere de Michel Ciment, aparuta anul acesta la editura Bertz+Fischer Verlag, Berlin).

Evident, nu e greu de dedus, prima editie a festivalului a avut loc in anul 1951. Contextul era unul destul de tulbure: la o perioada scurta dupa cel de-al doilea razboi mondial, Germania de Vest era inca intr-o perioada de criza adanca. Intr-un oras cu foare multi someri, cu zeci de mii de oameni fara case, plin de ruine, era destul de greu sa mai gasesti resursele, si interesul, pentru organizarea unui eveniment cultural.

Cu toate acestea, avocatul Dr. Alfred Bauer a initiat, cu fonduri infime dar cu sprijinul primarului Ernst Reuter, prima editie a Festivalului de Film din Berlin, dorind sa reaminteasca lumii rolul cultural al acestui oras. Dupa cum se mentioneaza in introducerea cartii pe care am citat-o mai sus, este remarcabil cum un festival care nu a fost pornit dintr-un gest politic (dupa cum se pare ca au aparut festivalurile de la Venetia -initiat de fascisti- si Cannes -raspunsul unei tari democratice la festivalul venetian), Berlinala a devenit in timp un spatiu care a gazduit importante dezbateri politice, care a permis artistilor Est-Europeni sa se exprime necenzurati, care a dat ocazia intalnirii intre cultura vestica si cea estica. Intr-un fel era naturala aceasta devenire a festivalului: a inceput in perioada cea mai neagra a Razboiului Rece (cand Europa de Est era inca sub cizma ruseasca, iar in America senatorul McCarthy taia si spanzura, iar in Asia era in plina desfasurare razboiul Coreean), a fost organizat intr-un oras divizat intre puterile vestice si URSS, si care, odata cu construirea zidului, a devenit un simbol al luptei impotriva comunismului si totalitarismului.

Revenind la filme, prima editie a fost deschisa de proiectia filmului Rebecca, de Hitchcock, si a fost primita de public cu un entuziasm nemaiintalnit in lumea festivalelor de film. De altfel, aceasta trasatura se mentine si astazi: Berlinala este festivalul care are cea mai mare deschidere catre public, unde se face cel mai mare numar de proiectii, unde se cumpara cele mai multe bilete (si, asta o spun si dupa ce am stat de trei ori la niste cozi imense pentru a lua bilete), preturile acestora sunt la un nivel foarte accesibil, si, nu in ultimul rand, exista o zi speciala (ultima zi a festivalului) dedicata cinefililor (toate biletele sunt reduse, indiferent de locatia proiectiei, se pot cumpara toate inca din prima zi, se proiecteaza foarte multe filme, la multe dintre cinematografele orasului). Tot orientarea catre public a facut ca in primii cinci ani castigatorii premiilor sa fie alesi prin vot de public. Cu toate acestea, odata cu editia din 1956 si clasificarea festivalului intre cele de categoria A (alaturi de Cannes si Venetia), si-a facut aparitia si Juriul, si premiile au fost acordate de acesta. Inceputurile festivalului au fost marcate de incertitudine: in fiecare an era aleasa alta locatie pentru proiectia filmelor din competitia oficiala, se schimbau sectiunile, nu se gaseau fonduri, etc. Totusi festivalul a rezistat, a crescut ca importanta, si in timp a reusit sa adune si sa premieze filme memorabile: la inceput au fost apreciate mai mult creatiile americane (12 Angry Men, Invitation to the Dance, Richard III), pentru ca apoi europenii sa devina mai prezenti (Wild Strawberries, A bout de souffle, Cul-de-sac, La Notte, dar si mai recentele Arizona Dream, In the Name of the Father sau The People vs. Larry Flint), si, in fine, sa apara si filmele din Asia sau America de Sud (Bushido, Samurai Saga, Susuz Yaz, Central do Brasil sau premiantele ultimilor doi ani Tropa de Elita si La Teta Asustada). Nu mai insist asupra insiruirii exceptionale de staruri (actori, regizori, scenaristi, etc) prezenti cu filmele lor la Berlin - numai enumerarea filmelor de mai sus poate da o imagine destul de clara. Trebuie mentionat insa ca desi constructia Zidului a suspendat in mare masura relatiile Vest-Est, in timp delegatiile estice au continuat sa participe la festival (chiar daca au existat si momente tensionate, cum a fost proiectia filmului The Deer Hunter) pastrandu-se astfel deschisa o linie de comunicatie culturala intre cele doua "jumatati" ale Europei. O lista completa a filmelor ce au primit Ursul de Aur se gaseste aici. Ceea ce se poate observa cu usurinta ca s-au premiat filme cu buget impresionant, dar si filme independente, blockbustere sau filme de nisa, punandu-se in evidenta astfel extraordinara diversitate a festivalului, si vederile foarte largi ale juriului.

In 2000, la peste zece ani de la caderea Zidului, Berlinala si-a gasit o noua casa: Berlinale Palast, in Potsdamer Platz. Aceasta mutare catre est, in centrul orasului, intr-un loc traversat altadata de Zid, dar devenit acum un exemplu de arhitectura moderna, nu a adus numai un acces mult mai usor la facilitati (cinematografe, hoteluri, restaurante) participantilor, ci si mai multa stralucire festivalului.

Ce as mai vrea sa spun este ca experienta din acest an imi dovedeste ca, pe langa filmele din palmares, festivalul ofera o selectie de filme remarcabile (in toate sectiunile, dar si in afara competitiei), si ca merita sa stai mai mult prin cinematografe in cele 10 zile de festival.

In fine, doua vorbe si despre aniversarea celor 60 de editii ale Berlinalei. A fost aleasa pentru acest moment proiectia filmului Nine, un film musical inspirat de creatia lui Fellini 8 1/2, regizat de Rob Marshall, care mai facuse si Chicago. Cu o distributie impresionanta (Daniel Day Lewis, Marion Cotillard, Penelope Cruz, Judy Dench, Sophia Loren, Kate Hudson, dar si Fergie) filmul impresioneaza mai ales prin momentele muzicale (aplaudate ieri puternic de public, chiar in timpul proiectiei), prin jocul actorilor, dar dezamageste prin lipsa consistentei. Pare mai degraba un spectacol de cabaret filmat, o insiruire de clipuri si dansuri cu ceva umplutura intre ele (si asta vine din scenariu, nu din jocul actorilor). Tot o dezamagire a fost si faptul ca nici un star nu si-a facut aparitia, desi fusese anuntat ca mai toti cei din distributia principala vor participa la spectacol. In fine, impresia finala lasata de film e una buna, dar nu exceptionala; pe scurt parerea mea a fost ca lucrurile bune sunt mai multe ca cele rele, si ca filmul pluteste, nu se scufunda.

Ce urmeaza? Azi mai vedem un film frantuzesc, Mammuth, vazut de multi printre favoritii la premii. Apoi, de la ora 19:00 vom urmari la televizor (pe postul 3sat) decernarea premiilor. Maine, in ziua speciala dedicata cinefililor, o sa mai vedem inca doua filme. O ultima impresie despre aceste filme va urma, dar, deja pot zice ca ne dorim ca la anul sa ne luam abonamente pentru toate filmele festivalului, si sa vedem cat mai multe.