Berlinale 2010: Finalul

Desi postul are un titlu de film prost, gen partea a patra dintr-o trilogie, impresia generala ramasa dupa Festivalul International de Film de la Berlin 2010 este foarte buna! In total am vazut 6 filme: cam putine din pacate, dar nu ne era foarte clar la inceput cum se iau biletele, cand si unde sa vedem filmele, si, mai ales, nu prea aveam timp, Calina fiind toata ziua la serviciu si apoi la gimnastica. Dintre cele sase filme trei au fost foarte bune (The Ghost Writer, Eu cand vreau sa fluier, fluier, si Exit Through The Gift Shop - despre care voi vorbi mai jos), unul a avut momente foarte bune, dar in total nu a fost deosebit (Nine), unul mediu (Portretul luptatorului la tinerete) si unul foarte prost (Mammuth - dupa cum am mai si comentat la alte posturi); despre ultimele doua voi comenta mai pe larg in acest post. Dintre filmele vazute, trei au fost in competitia oficiala, unul in selectia oficiala dar in afara competitiei, unul a fost spectacolul de gala, iar unul intr-una din sectiunile paralele ale festivalului. Premiile s-au anuntat sambata seara, si m-am bucurat mult de rezultatele finale.

Dar sa revenim la filme: voi incepe cu cel care mi-a placut cel mai mult in ultimele doua zile. Exit Through The Gift Shop este un film despre street-art, despre cei care fac asa ceva, si despre lumea lor, realizat de unul dintre cei mai importanti astfel de artisti, Banksy. Pornit aparent ca un documentar despre acest gen de arta, perspectiva se schimba pe masura ce fimul avanseaza, acesta devenind un film despre aparitia unui astfel de artist, lipsit de talent, cu un nume pe masura, Mr. Brainwash, dar cu un foarte mare succes. Pe langa partea de documentar, un crash-course in domeniul street-art-ului, filmul este de fapt o comedie excelenta, si, mai ales, foarte inedit realizata. Si, mai presus de toate, despre realizatorul Banksy nu se stie nimic... Sau, ca sa fiu corect, nimic in afara creatiilor sale extrem de apreciate! Merita citit aici mesajul trimis de Banksy publicului de la Berlinale. Nu spun mai multe despre Exit Through The Gift Shop, pentru ca sunt de parere ca trebuie vazut! Filmul a facut parte din selectia oficiala, dar nu a fost inclus in competitie, probabil pentru ca deja fusese prezentat la festivalul Sundance.

Filmul romanesc Portretul luptatorului la tinerete este un film decent. Ar fi putut fi un film bun. Dar nu este asa pentru ca este foarte lung, si, din pacate, foarte repetitiv. Povestea grupului de partizani anticomunisti, de la inceputul anilor 1950, condus de Ion Gavrila Ogoranu mi s-a parut foarte interesanta. Felul in care este redata mi-a placut: adesea filmul pare un western. Partea care nu mi-a placut este ca la un moment dat pare ca revedem aceleasi secvente din nou si din nou: un partizan este omorat, o sedinta la securitate, un alt partizan omorat, iar o sedinta, etc. Si o tine tot asa 2 ore si jumatate. Mi se pare ca ar purea deveni un foarte bun film de TV, dar spart in 3 episoade. Altfel, te plictiseste, si pe la jumatate pleci din sala. A facut parte din sectiunea Forum si a starnit o mare controversa datorita trecutului legionar si antisemit al eroului principal. Concluzia mea e ca o sa mi-l iau pe DVD cand o sa apara, impreuna cu cele doua filme ce-l vor urma (este prima parte dintr-o trilogie), dar asta mai ales pentru ca ma pasioneaza perioada istorica la care se refera. Ca recomandare, merita vazut mai intai Memorialul Durerii, si apoi trilogia lui Constantin Popescu.

In fine, filmul frantuzesc Mammuth, considerat la un moment dat, prin prisma distributiei, un favorit la premii, a fost o imensa dezamagire. Foarte greu pot gasi ceva ce sa-mi fi placut la acest film (poate doar muzica). Desi trateaza un subiect interesant (un om proaspat iesit la pensie trebuie sa faca rost de o serie de acte pentru a primi o retributie lunara de la stat, si se loveste de birocratie, de diverse strategii ale patronilor care nu platesc taxe, etc.), filmul esueaza penibil. Gandit ca un drum al regasirii identitatii eroului (da, da, e evident, pentru ca acesta pleaca in cautarea actelor pe motocicleta lui antica), filmul pare facut dintr-o serie de mini-povestiri cu o oarecare legatura intre ele, majoritatea gandite, chipurile, pentru a amuza audienta. Partea proasta e ca toate aceste povestiri dezamagesc: in general prin cretinismul si totala lipsa de credibilitate a celor redate, in particular prin vulgaritate. Eroii sunt toti niste oameni foarte prosti, care par ca merita ceea ce li se intampla; nu imi starnesc deloc compasiunea, si nici macar situatiile in care intra nu ma amuza. Finalul pune capac... pacat ca am ramas in sala pana atunci. Realizarea tehnica este de asemenea foarte proasta, combinatia dintre filmatul cu camera de umar si subtitrari fiind ametitor, la propriu; si, din pacate, pelicula folosita ne da o imagine plina de purici. Un film ce mi-a adus amine de filmele romanesti proaste de la inceputul anilor 90.

Cam asta a fost aventura noastra la Berlinale 2010. Pe langa ceea ce am povestit pana acum am mai tras o concluzie: imi place sa scriu despre filme :) Deci, de acum, vor aparea pe blog mai multe povesti despre filme.