SuperTalent

Printre metodele pe care le folosim pentru a invata mai repede germana este si uitatul la televizor. Una dintre emisiunile noastre preferate era SuperTalent, pe RTL. Este o emisiune-concurs in care sunt cautati diversi oameni, avand talente deosebite, si este declarat castigator cel care reuseste sa convinga publicul in masura cea mai mare; totusi sunt o gramada de participanti care sunt triati de un juriu: numai cei care trec de acest juriu (condus magistral de Dieter Bohlen) ajung sa fie evaluati de public.

Ieri s-a incheiat editia pe 2009 a emisiunii, si a fost castigata de o catelusa, dresata de un tip, care reusea sa "danseze" foarte spectaculos impreuna cu acesta. O surpiza placuta a fost romanca Petruta Küpper, care a obtinut locul al treilea cantand la nai. Noi eram suporterii unei fetite foarte talentate, de doar 9 ani, Carlotta Truman.

Dar, ca de obicei, cele mai tari momente nu sunt cele oferite de castigatori, ci de cei care au fost eliminati mai devreme, de juriu. Dintre acestia s-a evidentiat, fara dubii, Mister Methan (unul dintre participantii la concursul echivalent din UK, care si-a incercat norocul-sau talentul- si in Germania). Omul e "talent in stare pura", si a ajuns pana in semifinale!!! Enjoy!

Poze din Concediu

Niste poze frumoase, din care nu puteti face felicitari de Craciun, din pacate, gasiti aici si aici.

... Pozele sunt de fapt din primele zile de concediu medical, sejurul la clinica Asklepios din Birkenwerder, si a doua poza trebuie rotita cu 180 de grade pentru a vedea peisajul real.

Pe scurt

Cateva din impresile si noutatile ultimelor zile:

• Azi a revenit Calina acasa. Aparent totul este bine, si speram sa mearga din ce in ce mai bine. Am fost la un pas sa avem o mare problema: era anuntat ca se va opri liftul zilele astea, si numai gandul ca vom urca 4 etaje cu carjele ma demoralizase deja. Din fericire liftul a mers si am ajuns cu bine sus. 
• Azi am facut prima mea injectie, desi sunt de doi ani doctor :) .
• Sunt doua entitati muzicale care extaziaza la greu poporul german: Tokyo Hotel si, mai ales, Dieter Bohlen. Apar peste tot: la emisiuni TV, pe posturi de radio, in afise, in reclame, etc. Am aflat in acest week-end ca si Dieter si unul dintre baietii de la TH s-au batut de curand (mai mult sau mai putin): Dieter s-a batut cu un coleg din juriul de la "Megastarul" autohton, dar in joaca, sub forma unui spectacol regizat, pe cand tipul din Hotel a batut o fana intr-o benzinarie. Fostul component Modern Talking pare mai capabil de o bataie -chiar si una neregizata-, in schimb as fi pus pariu ca nu voi vedea vreodata pe cineva de la Tokyo Hotel implicat in asa ceva... dar, deh, se pare ca m-am inselat.

I'm So Accidentally Cool

Nu e vorba mea, ci a Cristinei, prietena mea, si colega de suferinta de la fostul servici. Dar mi-a placut foarte tare, ca am primit-o ca si replica (Cristina: you're so accidentally cool) cand i-am povestit despre outfitul meu din spital.

Inca de cand m-au pregatit pentru operatie mi-au pus pe piciorul sanatos un ciorap alb lung dubios, care dupa mintea mea avea rolul sa "marcheze" acel picior ca "NU Operati!".

Ei bine, nu servea acestui scop ci este impotriva tromboflebitei, si... surpriza! Si piciorul operat este acum dotat cu acelasi outfit. Tinuta mea de dupa operatie este ceva a la Lady Marmelade dar cu orteza de Robocop si cu carje... Dupa cum spunea Cristina: so accidentally cool.

De liceu...

Nu am fost niciodata foarte atasata de perioada liceului, nici macar in perioada aceea nu m-am simtit foarte confortabil si la locul meu acolo unde eram. Evident au existat lucruri, oameni si momente ce mi-au ramas in memorie si de care imi amintesc cu placere. Exista oameni a caror imagine am pastrat-o asa cum era atunci, si in cazul in care am regasit-o m-am bucurat foarte tare.

Dupa absolvire nu am mai pastrat relatiile cu fostii colegi, si daca ma gandesc la unii dintre ei, chiar imi pare rau. De ce scriu tocmai de asta si de ce acum?

De curind, am dat pur intamplator peste blogul unei colege de la o clasa paralela. Mi-a facut mare placere sa aflu ce mai face si, mai ales, sa-i citesc posturile. Probabil este cel mai amuzant blog pe care l-am citit. La un moment dat am vrut sa ii trimit un mail insa senzatia lasata de majoritatea posturilor este ca sunt scrise pentru prieteni, chiar prieteni apropiati. Nu am vrut "sa deranjez", si sa intru cu bocancii in intimitatea ei, asa ca am renuntat la ideea cu mailul, dar este cu siguranta un blog ce merita citit post cu post. Mi-a placut foarte tare, faptul ca autoarea si-a pastrat expresia fetei pe care o avea si in liceu, si ca anii ce au trecut nu au transformat-o intr-o cucoana acrita de corporatie.

Cel de-al doilea motiv pentru care scriu postul asta, este ca am vazut pozele de la reuniunea de 10 ani de la absolvirea liceului, eveniment ce a avut loc la inceputul verii, anul acesta. Eu nu am putut participa deoarece a avut loc in perioada de maxima colectare a milelor Lufthansa,nu eram nici in Romania, nici in Germania ci tot timpul pe drum, o saptamana la Bucuresti, una la Stuttgart, una la Berlin si tot asa. La intalnire au participat toate clasele din promotia 1999 LMV-Ploiesti. Ceea ce mi-a atras atentia imediat, din pozele pe care le-am vazut:

• Incrancenarea dirigii - privirile fulgeratoare aruncate inspre clasa :) Doamna diriginta, daca cumva veti ajunge sa cititi vreodata aceste randuri (desi nu cred) va rog nu va suparati pe mine, dar sa stiti ca 4 ani de zile ne-am bucurat de fulgerele si traznetele din privile dumneavoastra. Si de ce naiba (asta ca sa mentin tonul) in pozele cu diriga sunt grupuri de fete si baieti separate?
• Reputatele grupuri din liceu, in ipostazele tipice.
• Prima clasa de mate-fizica A3, desi nu a fost nici pe departe o clasa unita, a fos una dintre cele mai bine reprezentate clase la intalnire. Au participat 18 dintre colegi din fosta A3, numai I-ul (informatica) a avut mai multi - 20, insa I-ul era o clasa unita inca de pe vremea liceului.
• Absenta multora dintre cele mai populare personaje
• Foarte multi fumatori in general, si mai ales in fosta mea clasa
• Diferenta dintre cei care au facut gimnaziul in acelasi loc si cei care au venit abia in clasa a 9-a s-a mentinut, din pacate. Am observat pozele cu profa de mate impreuna cu fostii ei "copii", pe care ii stia din clasa a 5-a. Nu intentionez sa arat nici rautate, nici invidie, nici macar frustrari acum, insa am simtit din plin aceasta diferenta la vremea respectiva. Daca gresesc cumva, insa imi pare rau, probabil ca nu am fost de partea convenabila.....
• Ca si concluzie, am fost placut surprinsa si apreciez ca la intalnirea de 10 ani imaginea clasei in care am fost este una a unei clase de liceu si nu a unei gramezi de oameni care nu au nimic in comun, si sunt in acelasi loc pentru ca asa a fost sa fie.

Pe scurt

Desi evenimentul principal al saptamanii a fosta acoperit pe larg intr-un al post, revenim cu cateva noutati-pareri, pe scurt:

• Recuperarea Calinei merge destul de bine. Piciorul nu o doare foarte tare, dar in schimb inca are stari de greata si dureri de cap. Probabil de la anestezie, desi a trecut deja destul de mult timp de la operatie, si nu ar mai fi trebuit sa mai simta efectele acesteia. In schimb, responsabila cu fizioterapia o chinuie "din greu", punand-o sa se plimbe din ora in ora (ajutata de carje), sa urce si sa coboare scari, sa ridice piciorul fara ajutor, si sa faca tot felul de alte exercitii. Acum Calina e cam speriata ca doctorul i-a zis deja ca luni va trebui sa ridice de 10 ori piciorul fara a fi ajutata (acum nu poate nici macar o data, fara ajutor, si de vreo 3 ori cu ajutor).
• Oare de ce simt niste cantareti nevoia sa faca praf niste piese bune? Ultimul exemplu este piesa "Hello, hello (Turn your radio on)", cantata initial foarte bine de Shakespears Sisters. Acum au pus mana pe ea  si au distrus-o niste fatuci sinistre, lipsite de talent, dar cu alte avantaje evidente (nu dau link, nu dau poze, nu dau nume, nici macar nu sunt Sugarbabes). E interesant cum poate cineva sa creada ca poate ramane in muzica in vreun fel preluand o melodie buna, si cantand-o fara ca macar sa incerce sa ii dea o noua forma, o interpretare inedita.
• Dupa cum am spus pe "blogul profesional" ( pe care stiu ca nu il cititi prea multi :P ) am luat unul din premiile anuale acordate de Academia Romana. Bucurie mare, domnule. Si ma bucur mult si ca un alt astfel de premiu a fost luat de Radu Gramatovici.
• Ca de obicei, nu sunt prea multe de spus despre politica :) Si chiar daca ar fi ceva de spus, nu ar fi nimic nou.

Operatia

... Sau cum vrea Calina sa ii spuna "Taierea". Si postul asta ar fi trebuit sa se numeasca "inainte de taiere - la propriu". In fine, maine o sa aiba loc operatia la genunchiul "problematic" al Calinei. Acest post va contine informatii "in timp real" despre cum decurge operatia, pentru cei interesati.

Pana una alta, va oferim niste detalii tehnice: va opera doctorul Privatdozent Dr. med. Karsten Labs, la clinica Asklepios din Birkenwerder (langa Berlin). Anestezia va fi "spinala". Operatia va dura aproximativ 2 ore. Durata de spitalizare: 7-10 zile.

07:30- Am ajuns la clinica, si am luat camera in care va sta Calina. E o camera "de lux", cum au spus cei de aici. Pe langa comfortul deosebit, mai are si TV, si acces internet. In plus pe hol e o asistenta plina de solicitudine. In drum catre camera ne-am intalnit cu doctorul Labs, care ne-a incurajat si s-a mirat de faptul ca starea de spirit a Calinei e foarte buna: "You are tough!".

08:30- A venit asistenta sa verifice starea pre-operatorie a Calinei. Se pare ca toti parametrii sunt ok :). Doar ca ii este foame :).

09:15- Am fost vizitati de managerul clincii sa semnam actele pentru asigurare. Calina va merge acum sa isi cumpere orteza pentru perioada post-operatorie, tot din cadrul clinicii.

10:00- A adus Calina orteza si carjele necesare. Daca despre carje nu pot zice nimic deosebit, mi se pare ca orteza e un fel de genunchiera de Robocop. Are tot felul de parti metalice, de suruburi, de aparatori...

10:15- Se pare ca operatia va incepe pe la 10:30 - 11. A venit sora si a luat-o pe Calina, dupa ce mai intai a pus-o sa se imbrace complet intr-un "outfit" adus de ei (practic i-au adus de toate: de la underwear pana la ciorapi si "rochie"). Reluam live-blogging-ul cand se termina operatia. Pana atunci, o sa testez cafeteria locala.

13:00- Inca nici o veste de la operatia Calinei. Totusi am fost sa mananc ceva, si e buna cafetaria. Iar intre timp am luat si o amenda de parcare neregulamentara. Dar, dupa cum se zice: noi sa fim sanatosi.

13:30- Am aflat "pe surse" ca operatia s-a incheiat cu bine, iar Calina se afla acum la terapie intensiva, pana cand ii vor trece efectele anesteziei.

15:10- Pacientul s-a intors in camera. E bine, probabil vor urma niste zile cu dureri destul de mari, pentru ca s-a lucrat destul de mult pe os (si Calina zice ca s-au pus destul de multe suruburi); mai mult au fost refacute si niste ligamente. Doctorul i-a spus Calinei ca s-a rezolvat in proportie foarte mare problema ei, desi a mai ramas o mica subluxatie, cu care probabil o sa ramana pentru totdeauna. Speram ca asta sa fi fost ultima operatie legata de problema cu genunchiul. Impresiile din sala de operatie, parerile despre doctori si despre cum s-au comportat sunt excelente. Calina era chiar incantata ca in timpul operatiei au ascultat cu toti Coldplay, Viva la Vida :). Pe masura ce mai aflam ceva, mai punem aici.

La final: din ceea ce au zis doctorii operatia a fost reusita. Ei cred ca este o solutie de durata, daca nu chiar definitiva. Exista, evident, riscuri; dar acestea exista la oricare om. Avand in vedere ceea ce s-a intamplat pana acum cu genunchiul asta, istoria lui, probabil ca riscurile sunt ceva mai mari. Dar ceea ce e clar este ca ceea ce au facut astazi nu va ceda.