De liceu...

Nu am fost niciodata foarte atasata de perioada liceului, nici macar in perioada aceea nu m-am simtit foarte confortabil si la locul meu acolo unde eram. Evident au existat lucruri, oameni si momente ce mi-au ramas in memorie si de care imi amintesc cu placere. Exista oameni a caror imagine am pastrat-o asa cum era atunci, si in cazul in care am regasit-o m-am bucurat foarte tare.

Dupa absolvire nu am mai pastrat relatiile cu fostii colegi, si daca ma gandesc la unii dintre ei, chiar imi pare rau. De ce scriu tocmai de asta si de ce acum?

De curind, am dat pur intamplator peste blogul unei colege de la o clasa paralela. Mi-a facut mare placere sa aflu ce mai face si, mai ales, sa-i citesc posturile. Probabil este cel mai amuzant blog pe care l-am citit. La un moment dat am vrut sa ii trimit un mail insa senzatia lasata de majoritatea posturilor este ca sunt scrise pentru prieteni, chiar prieteni apropiati. Nu am vrut "sa deranjez", si sa intru cu bocancii in intimitatea ei, asa ca am renuntat la ideea cu mailul, dar este cu siguranta un blog ce merita citit post cu post. Mi-a placut foarte tare, faptul ca autoarea si-a pastrat expresia fetei pe care o avea si in liceu, si ca anii ce au trecut nu au transformat-o intr-o cucoana acrita de corporatie.

Cel de-al doilea motiv pentru care scriu postul asta, este ca am vazut pozele de la reuniunea de 10 ani de la absolvirea liceului, eveniment ce a avut loc la inceputul verii, anul acesta. Eu nu am putut participa deoarece a avut loc in perioada de maxima colectare a milelor Lufthansa,nu eram nici in Romania, nici in Germania ci tot timpul pe drum, o saptamana la Bucuresti, una la Stuttgart, una la Berlin si tot asa. La intalnire au participat toate clasele din promotia 1999 LMV-Ploiesti. Ceea ce mi-a atras atentia imediat, din pozele pe care le-am vazut:

• Incrancenarea dirigii - privirile fulgeratoare aruncate inspre clasa :) Doamna diriginta, daca cumva veti ajunge sa cititi vreodata aceste randuri (desi nu cred) va rog nu va suparati pe mine, dar sa stiti ca 4 ani de zile ne-am bucurat de fulgerele si traznetele din privile dumneavoastra. Si de ce naiba (asta ca sa mentin tonul) in pozele cu diriga sunt grupuri de fete si baieti separate?
• Reputatele grupuri din liceu, in ipostazele tipice.
• Prima clasa de mate-fizica A3, desi nu a fost nici pe departe o clasa unita, a fos una dintre cele mai bine reprezentate clase la intalnire. Au participat 18 dintre colegi din fosta A3, numai I-ul (informatica) a avut mai multi - 20, insa I-ul era o clasa unita inca de pe vremea liceului.
• Absenta multora dintre cele mai populare personaje
• Foarte multi fumatori in general, si mai ales in fosta mea clasa
• Diferenta dintre cei care au facut gimnaziul in acelasi loc si cei care au venit abia in clasa a 9-a s-a mentinut, din pacate. Am observat pozele cu profa de mate impreuna cu fostii ei "copii", pe care ii stia din clasa a 5-a. Nu intentionez sa arat nici rautate, nici invidie, nici macar frustrari acum, insa am simtit din plin aceasta diferenta la vremea respectiva. Daca gresesc cumva, insa imi pare rau, probabil ca nu am fost de partea convenabila.....
• Ca si concluzie, am fost placut surprinsa si apreciez ca la intalnirea de 10 ani imaginea clasei in care am fost este una a unei clase de liceu si nu a unei gramezi de oameni care nu au nimic in comun, si sunt in acelasi loc pentru ca asa a fost sa fie.