In ultima saptamana am avut doua prezentari la doua conferinte: una in Wroclaw, in Polonia, si una in Ponta Delgada, in Azore. Destul de obositor, mai ales ca nu am mai avut niciodata de facut doua prezentari intr-un timp asa de scurt, in doua locuri diferite, dar si pentru ca la ambele conferinte eram pentru prima oara si nu cunosteam prea bine comunitatea in fata careia urma sa prezint lucrarile, deci nu stiam exact pe ce sa insist in prezentari, sau pentru ca in ambele cazuri a trebuit sa fac un drum destul de lung pentru a ajunge la "locul faptei". Pana la urma s-a terminat cu bine de fiecare data.
Una peste alta a fost o experienta amuzanta. Am condus de la Berlin la Wroclaw si inapoi in 24 de ore. In acest timp am parcurs cam 700 de kilometrii, am iesit cu Catalin prin Wroclaw la o bere si la cina, am baut sapte espresso, am scris prezentarea, am sustinut prezentarea (chiar intr-un amfiteatru maricel si relativ plin, prima oara cand sunt pus intr-o astfel de pozitie la o conferinta), si am si dormit cateva ore. Cand am ajuns in Berlin, unde aveam oaspeti de seama (Irina), am continuat si am iesit la cina (e drept ca la sfarsit nu prea mai intelegeam eu in timp util glumele, dar macar eram pe baricade). Apoi, in Azore, s-ar putea zice ca mi-am fortat norocul: in ciuda insistentelor Calinei, am dedicat tot timpul plimbatului pe insula si meselor foarte bune acompaniate de vinho verde, deci am ramas cu prezentarea nefacuta pana in dimineata zilei in care trebuia sa o sustin. Din fericire am terminat-o la timp -chiar in timpul conferintei, cand "urmaream" alte talk-uri, bateria de la laptop tot dadea semne ca se va termina, nici nu aveam la mine un stick pe care sa o pun-, si, in ciuda faptului ca exact inainte de prezentare am reusit sa dereglez proiectorul, totul a fost ok (de data asta am prezentat-o in Aula Magna a Universitatii... ceea ce a fost o premiera absoluta).
Ce ma inteb este daca nu cumva asta e atitudinea de urmat: pana la urma prezint ceva ce stapanesc foarte bine, emotii nu am avut niciodata, imi scriu prezentarile in maxim doua ore, de ce le-as face cu mult timp inainte in loc sa le fac pe ultima suta de metrii? Oricum lucrez mai bine sub presiune :)
Una peste alta a fost o experienta amuzanta. Am condus de la Berlin la Wroclaw si inapoi in 24 de ore. In acest timp am parcurs cam 700 de kilometrii, am iesit cu Catalin prin Wroclaw la o bere si la cina, am baut sapte espresso, am scris prezentarea, am sustinut prezentarea (chiar intr-un amfiteatru maricel si relativ plin, prima oara cand sunt pus intr-o astfel de pozitie la o conferinta), si am si dormit cateva ore. Cand am ajuns in Berlin, unde aveam oaspeti de seama (Irina), am continuat si am iesit la cina (e drept ca la sfarsit nu prea mai intelegeam eu in timp util glumele, dar macar eram pe baricade). Apoi, in Azore, s-ar putea zice ca mi-am fortat norocul: in ciuda insistentelor Calinei, am dedicat tot timpul plimbatului pe insula si meselor foarte bune acompaniate de vinho verde, deci am ramas cu prezentarea nefacuta pana in dimineata zilei in care trebuia sa o sustin. Din fericire am terminat-o la timp -chiar in timpul conferintei, cand "urmaream" alte talk-uri, bateria de la laptop tot dadea semne ca se va termina, nici nu aveam la mine un stick pe care sa o pun-, si, in ciuda faptului ca exact inainte de prezentare am reusit sa dereglez proiectorul, totul a fost ok (de data asta am prezentat-o in Aula Magna a Universitatii... ceea ce a fost o premiera absoluta).
Florin, Florin...vuia amfiteatrul, toti cei prezenti facand valuri :)
ReplyDeleteSubscriu la ideea despre presiune...parca vin ideile atat de natural...plus ca viata ar fi searbada si lipsita de dinamism altfel...auzi si tu sa termini o prezentare cu o saptamana inainte :) Plus ca atunci poate se beau prea multe beri inainte de prezentare. Oricum ce am observat eu e ca atunci cand ii trag o dusca la pranz sau inainte de a incepe vorbareala sunt de neoprit cu bimorfismele mele :)
PS: Deci pana la urma te-a facut Irina la psihic...cat am fost prin apropierea ta, ai rezistat chiar eroic
Cu ce sa ma faca la psihic? Sper ca inca rezist eroic... desi s-a aliat si cu Calina.
ReplyDeleteCitez "e drept ca la sfarsit nu prea mai intelegeam eu in timp util glumele, dar macar eram pe baricade)"...Ce ai fost si ce ai ajuns :)
ReplyDeleteOricum asa se intampla cu femeile astea cand au majoritate...intra in cardasie :)) Si cum iti prind slabiciunea, cum matura podeaua cu tine (vb in general)
Apropo de talk-uri la conferinte, merita citit si postul lui Jeff Shallit de aici.
ReplyDelete