Live09

Desi poate era normal sa urmeze un post despre Azore, sau macar despre Berlin, o sa incep prin a scrie despre un subiect foarte placut mie: concertele la care am mers, as fi vrut sa merg, voi merge sau as vrea sa merg anul asta.

Primul trebuia sa fie prin mai, Depeche Mode, dar s-a anulat. Asa ca totul a inceput la sfarsitul lui iunie. Cu showul din Bucuresti al trupei Gogol Bordello. Gipsy-punk, extrem de multa energie, multa veselie, cateva melodii memorabile (mai vechi - Start wearing purple, sau mai noi - Imigraniada - sau cum s-o chema). Pe scurt, un concert foarte intens si o experienta extrem de placuta, totul venind de la o trupa despre care nu stiam mare lucru, doar ce auzisem de la prieteni si mai vazusem pe net. Cred ca a contribuit la senzatia placuta si faptul ca am fost la concert cu un grup destul de mare de prieteni (Irina & Co., Victor & Co.), vreo 10. O mentiune pozitiva si pentru locul in care a avut loc concertul: Teatrul de vara din Herastrau.

A urmat Placebo, tot in Bucuresti, dar la Romexpo. Daca ar fi sa descriu intr-un cuvant impresia pe care mi-a lasat-o acest concert, atunci as spune profesionalism. Piese de pe albumul nou (Battle for the sun), piese vechi (Special Needs, Every you and every me, Special K, si altele... eu le-am scris pe cele care imi plac mie mai mult). Totul a sunat foarte bine, toata lumea s-a simtit bine (si aici am fost cu un grup mai mare de prieteni Alpo, Adriana, Radu ...), si impresia finala a fost excelenta. Sigur, nu a fost explozia de energie de la Gogol Bordello, totul fiind mult mai sobru, dar, pana la urma, discutam de doua lucruri foarte diferite.

As fi vrut sa mai merg si la Tarja Turunen, si la Bestfest. Mai ales la The Killers, la Franz Ferdinand, la Moby si la Orbital. Sigur, in ideea ca marii artisti nu trebuie ratati, merita de mers si la Santana. Dar cum deja eram la Berlin la inceputul lui iulie, n-am ajuns la nici unul dintre aceste concerte. A fost Calina la Santana, si impresia a fost una neutra: showul a fost ok, dar se pare ca sunetul nu prea a fost la inaltime, iar publicul nu s-a ridicat la inaltimea momentului (asta e o mai veche problema romaneasca, poate o voi aborda altadata). Cred ca un concert bun a fost si cel al trupei The Editors, la care nu am putut merge din aceleasi motive.


Momentul culminant al anului a fost (cu siguranta pot spune asta, desi mai sunt cateva luni bune din 2009) concertul U2 din Berlin, in U2 360 Tour. Ne luasem bilete de cateva luni, cativa prieteni (Adriana, Alpo, Radu, Victor & Co.) veneau si ei pentru concert - o parte din ei stateau chiar la noi, pe scurt se anunta o distractie memorabila. Ce a urmat a fost mai mult decat ne asteptam. Concertul a fost incredibil: o scena imensa, care permitea ca trupa sa fie vizibila din orice unghi, o trupa absolut remarcabila in deschidere - Snow Patrol (imi doream sa ii vad oricum), si U2 intr-o forma de zile mari. Au cantat piese de pe albumul nou (No line on the horizon), piese vechi si de neuitat (One, With or without you, Sunday bloody Sunday, Angel of Harlem, Ultraviolet), si, pentru ca show-ul era in Berlin, locul unde au scris si inregistrat unul dintre cele mai importante albume ale lor (Achtung baby), au introdus in show si una dintre piesele lor de pe acest album: Stay (Far away, so close)... exact ceea ce imi doream. Publicul de pe Olympiastadion (cam 100.000 de oameni) a fost de exceptie: inainte de concert au facut valuri, au sustinut trupa de deschidere ca si cum ei ar fi fost cei pentru care ne adunaseram acolo, au cantat tot timpul, iar la sfarsit se parea ca nimeni nu vrea sa plece acasa. Inutil sa mai spun ca toata lumea s-a comportat foarte civilizat in ciuda aglomeratiei incredibile si a tonelor de bere si de cocktailuri baute (da, da, se putea bea si mojito :), de exemplu). Merita citit si ce a scris Radu despre concert (inclusiv merita vazute pozele si filmele pe care le-a facut); Mihai a scris si el despre concertul U2 din Amsterdam.


Apoi, tot in Berlin, pe 3 septembrie, a urmat concertul lui Amy MacDonald. Aici nu am mai fost atat de multi, ci doar trei: prietena noastra Irina, Calina si cu mine. Desi organizat intr-o locatie cam neinteresanta (IFA Sommergarten... unde totul parea o petrecere campeneasca cu carnati si bere) concertul a fost de exceptie. Amy are o voce excelenta, tulburatoare, iar trupa cu care a cantat s-a ridicat la inaltimea solistei. Putin dezamagit am fost de public: s-a dansat putin, s-a tinut ritmul melodiilor destul de timid, lumea nu prea se exterioriza; cred ca lor li se parea destul de ciudat cum ne manifestam noi :).

Ce va urma? Pana una alta este doar o certitudine: Muse - The Resistance Tour 2009 - la sfarsitul lui octombrie, pe O2 Arena in Berlin. Muse este trupa mea favorita in momentul actual: mi se pare ca suna foarte bine, reusesc sa aiba succes desi sunt foarte originali, iar live sunt remarcabili (i-am vazut si in Bucuresti, in 2007). Tot in octombrie vin in Berlin, tot la O2 Arena, Green Day. As vrea sa merg, dar sa vedem si cum o sa fie programul din perioada respectiva. Un alt semn de intrebare ar fi si Mando Diao, tot prin toamna. Oricum, lista ramane deschisa, mai ales ca practic de la o saptamana la alta mai aflu de cate un concert in Berlin.

Cam asta ar fi... pe masura ce mai vad/aud ceva, mai povestesc.

Update: M-am amuzat sa gasesc pe blogul lui Amy Macdonald o poza a ei cu cei de la U2. Merita citita povestea ei despre cum a facut aceasta poza.